Ceea ce sa intamplat in Trecatoarea Dyatlov in urma cu 56 de ani este un mister ce a prins amploare intrucat dovezile reale culese de anchetatori s-au amestecat cu scenarii si speculatii.

Expeditia din Trecatoarea Dyatlov

Pe data de 25 ianuarie 1959, un instructor de ski, trei ingineri si sapte studenti de la Universitatea politehnica Ural, din  Sverdlovsk, au plecat intr-o calatorie langa  Muntele  Otorten.

Echipa era alcatuita atat din barbati cat si femei si a avut ca rol pregatirea echipajului pentru o expeditie mult mai dificila in  zona Artica.

Liderul grupului, Dyatlov spusese că echipa ar trebui să se întoarcă pe 12 februarie adica in 3 saptamani, insa a mentionat si ca era posibil să întârzie mai mult decât era de așteptat.

Unul dintre excursionisti Yuri Yudin, s-a îmbolnăvit chiar înainte ca echipa să ajungă pe vârf și a rămas în urmă, într-un sat. Pe data de 20 februarie din moment ce nu se mai stia nimic despre echipa,si pentru ca deja intarziasera cu 8 zile fata de data la care trebuiau sa revina, parintii si prietenii excursionistilor au alertat autoritatile. Atat autoritattile locale cat si localnici si jurnalisti au plecat in cautarea lor.

Ancheta din cazul Trecatoarea Dyatlov

Pe data de 26 februarie in Trecatoarea Dyatlov s-a gasit locul unde au campat excursionistii pe panta unui munte de lângă Ortoten. Zona in care au campat apartine tribului Mansi si este denumita de localnici Mkholat Syakhl, care s-ar traduce ca „muntele morților”.In unul din corturi s-a gasit aparatul de fotografiat cu care s-au efectuat pozele de mai sus.Dupa ce s-a developat rola de film anchetatorii au observat ca ultima fotografie a fost facuta pe data de 2 februarie chiar in locul unde au campat.

Pe data de 2 februarie in acea zona au fost  -30°C . Decizia lor de a campa pe panta muntelui nu prea are sens intrucat locul lor de campare se afla la un kilometru și jumătate de o pădure, unde ar fi putut să se adăpostească în condiții mai sigure la temperaturi atât de joase.

Achetatorii oficiali ai cazului au notat că pânza corturilor părea a fi fost tăiată din interior și au găsit urmele de pași a opt sau nouă oameni care părăsiseră corturile și se îndreptaseră spre pantă, în direcția pădurii. Potrivit investigatorilor, grupul a plecat fără bocanci sau echipament, iar urmele de pași sugerau că merseseră fie desculți, fie în șosete. Cu alte cuvinte, și-au sfâșiat corturile și au alergat în grabă prin zăpada înaltă până la brâu, deși nu s-au găsit dovezi că ar fi fost în preajmă alți oameni sau că cineva din grup avea intenții rele.

Primele două corpuri au fost găsite la marginea pădurii, sub un pin gigant. Pădurea era la un kilometru jumătate depărtare; investigatorii au scris că după o treime din drum, urmele de pași au dispărut, deși e posibil să fi fost din cauza vremii. Cele două corpuri găsite purtau doar lenjerie de corp și erau desculțe. Potrivit rapoartelor, ramurile copacului în chestiune erau rupte, ceea ce sugera că cineva încercase să se cațere în el. Chiar lângă copac erau și urmele unei vetre de foc.

Între tabără și copac au mai fost găsite trei corpuri, printre care și cel al lui Dyatlov. Zăceau în poziții care sugerau că respectivii se întorceau înapoi spre tabără. Unul dintre ele, cel al lui Rustem Slobodin, avea craniul fracturat, deși doctorii au susținut că nu era o fractură fatală

Investigația oficialitatilor ruse s-a închis după ce doctorii au hotărât că cei cinci muriseră în urma hipotermiei.

Au mai trecut două luni până când celelalte patru corpuri au fost găsite îngropate în zăpadă pe o pantă la câteva sute de metri de pinul înalt. Lăsând la o parte comportamentul inexplicabil al celorlalți cinci membri ai grupului, cea mai groaznică a fost descoperirea ultimelor patru cadavre. Toți cei patru suferiseră morți traumatice, deși nu existau urme de traume externe. Nicolas Thibeaux-Brignollel avea craniul fracturat. Alexander Zolotariov avea coastele sfărâmate. Ludmila Dubinina avea și ea coastele sfărâmate și îi dispăruse limba din gură.

E posibil ca grupul să fi căutat ajutor, deși se afla în mijlocul pustietății, la temperaturi sub zero grade, înainte să cadă în prăpastie. Dar asta nu explică faptul că Dubininei îi lipsea limba. Și deși unii au susținut în perioada aceea că grupul a fost atacat de indigeni din tribul Mansi, criminaliștii au spus că traumele găsite fuseseră provocate de ceva ce depășea forța umană, mai ales că nici nu existau urme de traume externe.

Boris Vozrozhdenny, unul dintre doctorii care au examinat cadavrele a afirmat ca loviturile erau similare cu cele din accidentele de masina.

Devine și mai ciudat de atât. Ultimii patru erau mai bine îmbrăcați decât ceilalți cinci și se pare că au luat hainele morților și au continuat călătoria fără țintă. Zolotariov, de exemplu, a fost găsit îmbrăcat cu haina și căciula Dubininei, iar ea avea înfășurat în jurul piciorului un crac din pantalonii de lână pe care îi purta unul dintre cei doi găsiți la rădăcina pinului. Pe deasupra, hainele găsite asupra ultimului grup au fost testate și s-a descoperit că erau radioactive.

 Radioactivitatea hainelor este un mister in acest caz, la fel și modul în care a fost tratată investigația de catre autoritatile ruse. Documentele care aveau legătură cu cazul au fost sigilate după închiderea cazului și n-au mai fost deschise până la mijlocul anilor 1990.

Seful investigatiilor in cazul Trecatoarea Dyatlov a fost Lev Ivanov. In urma unor interviuri dupa 1990 acesta a declarat ca el a fost cel care a observat primul radioactivitatea corpurilor și a echipamentului și a spus că aparatul Geiger care măsoară radiațiile și pe care îl avea la el a luat-o razna în zona unde era instalată tabăra. A mai spus și că oficialii sovietici i-au cerut în perioada aceea să închidă cazul cu forța, deși existau rapoarte care confirmau apariția unor „sfere zburătoare luminoase” în zonă în lunile februarie și martie 1959.

„Și atunci, și acum, sunt de părere că acele sfere zburătoare luminoase au legătură directă cu moartea membrilor grupului,” a spus Ivanov ziarului intr-un interviu acordat ziarului kazah Leninsky Put

Un alt grup de studenți care a campat la 50 de kilometri de celălalt grup a raportat aceleași apariții în aceeași perioadă. Unul dintre ei a declarat că a văzut „un corp de formă circulară care zbura deasupra satului dinspre sud-vest spre nord-est. Discul strălucitor era de mărimea unei luni pline și era înconjurat de o aură albăstruie. Aura strălucea uneori puternic, ca un trăznet. Când corpul a dispărut după linia orizontului, cerul a rămas luminat în zona aceea timp de mai multe minute.”

Ipoteze despre misterul din Trecatorea Dyatlov

Principala teorie, luând în considerare închiderea cazului cu forța, radioactivitatea și apariția corpurilor ciudate, este că grupul a nimerit într-o zonă de teste a armatei sovietice. Dar presupunând că rapoartele sunt adevărate, nu se știe ce le-a cauzat traumele respective membrilor grupului.

E posibil ca unul dintre membri să fi văzut vreo lumină ciudată în cer și toată lumea să se fi speriat și s-o fi luat la fugă, dar nu există dovezi că ar fi existat vreo explozie în zonă, ceea ce elimină posibilitatea unui test nuclear. Dar chiar și așa, cum se explică fracturile de craniu? Să zicem că s-ar fi produs în urma căderii în prăpastie, dar totuși Slobodin avea craniul fracturat deși nu era printre cei căzuți și părea să fie pe drum înapoi spre tabără.

Radioactivitatea e greu de explicat fără să aduci în discuție extratereștri sau experimente nucleare. „Dezbrăcarea paradoxală” e un fenomen raportat de cei care suferă de hipotermie, la fel ca și delirul. Cea mai plauzibilă explicație pentru dezastru e că tabăra echipei a fost îngropată de o avalanșă, ceea ce ar explica corturile sfâșiate și unele traume. Dacă echipa a fost îngropată mai multă vreme, e posibil să se fi instalat hipotermia.

Faptul că s-au găsit rămășițele unei vetre de foc sugerează că unii dintre membrii grupului încă erau în deplinătatea facultăților mintale, iar psihoza nu se numără printre efectele expunerii acute la radiații, dar asta nu explică de ce studenții par să fi fugit să-și salveze viețile fără echipament. Deci a fost un accident sau o încercare de acoperire?

Singurul care putea sa mai aduca lumina in acest caz, in afara de rezultatele reale ale anchetei efectuate de Rusia, era insusi anchetatorul Lev Ivanov care insa a decedat .

Asadar povestea din Trecatoarea Dyatlov ramane un mister si mai mare in urma informatiilor aduse de acesta in urma interviurilor.