Teoria evolutiei este dupa cum ii spune si numele o teorie.Si ca orice teorie nu trebuie plecat de la premiza ca este si adevarata.Inca de cand a fost publicata de Charles Darwin in cartea ”Originea speciilor” in 1859, teoria a starnit multe controverse intrucat contrazice religia crestina care atribuie ”originea speciilor”, creatiei divine.
In anul 1859, Darwin, cand si-a enuntat teoria avea ca baza doar observatiile sale, intrucat descoperirile din straturile geologice erau abia la inceput, iar descoperirea ADN-ului avea sa se faca abia secolul urmator.Insa si fara acestea studiile si observatiile sale erau destul de amanuntite, si cu o logica solida.
Odata cu trecerea timpului datorita noilor descoperiri ale stiintei,teoria evolutiei a mai avut modificari.
In varianta initiala Darwin spunea ca evolutia este un fenomen liniar si anume ca toate organismele şi formele de viaţă inferioare au evoluat liniar către forme superioare in perioade indelungate de timp.
Asta inseamna ca de la o specie inferioara la una superioara sunt foarte multe specii intermediare.
A doua varianta este cea conform careia evolutia s-a efectuat in salturi in functie de schimbarile din mediul inconjurator.Organismele fiind in stransa legatura cu mediul inconjurator, cand acesta se schimba( schimbari climatice, lipsa hranei, inundatii, secete, etc)organismele au un ritm mai crescut de evolutie sau mai corect spus de adaptare.
Teoria evolutiei inseamna de fapt, adaptarea organismelor la mediul inconjurator.
Teoria evolutiei si anatomia comparata
Comparându-se organizarea corpului la vieţuitoare, deosebite între ele, s-a observat existenţa unor asemănări evidente
Referitor la animale, anatomia comparată arată că există organe ce îndeplinesc funcţii cu totul deosebite, dar care au o structură generală identică. De exemplu membrele superioare la om servesc la apucat,la pisica servesc la mers, la balena servesc la inotat iar la liliac la zburat, insa in toate cazurile prezintă o structură generală identică. Oricât de modificate ar fi aceste oase, identitatea planului de organizare a scheletului membrelor superioare este evidentă.

OM PISICA BALENA LILIAC
Darwin a efectuat aceasta comparatie la toate organele si membrele organismelor ajungand la aceeasi concluzie.
Teoria evolutiei si biogeografia
Suprafaţa planetei noastre daorita miscarii placilor tectonice s-a schimbat în timp,continentele au fost initial unite dupa care s-au separat.
Dacă se compară diferitele tipuri de organisme de pe continentele actuale, apare extrem de clar faptul că tectonica plăcilor şi-a spus un cuvânt hotărâtor în evoluţie. Modificarea poziţiei geografice a continentelor s-a produs treptat şi astfel s-au creat toate premizele pentru ca speciile să se modifice, evoluând într-o direcţie sau alta.Regiunile biogeografice oferă numeroase exemple de evoluţie în cadrul florei si faunei.In regiunile neotropicală şi etiopiană organismele prezinta similitudini care atestă o origine comună.In schimb cele mai primitive tipuri de mamifere, păsări, insecte, plante se întâlnesc în regiunile neozeelandeză şi australiană, regiuni care au fost izolate din punct de vedere geografic.
Pe insulele izolate, procesul evoluţiei se poate observa mult mai bine decât pe continente datorită numărului mai mic de specii. In astfel de cazuri au fost observate unele din cele mai extraordinare procese de evoluţie prin adaptarea la mediu inconjurator.Darwin a observat modificarea ciocurilor la speciile genului Geospiza din insulele Galapagos in functie de alimentatia specifica. Alte exemple ar fi pierderea aripilor la păsări sau insecte.
Teoria evolutiei si paleontologia
Suprafetea planetei este intr-o continua sedimentare.Toate straturile noi se depun peste cele precedente, astfel sapand ne intorcem practic in timp.Toate organismele care au trait in trecutul planetei sunt undeva in interiorul pamantului sub diverse forme.Interesant este atunci cand imediat după ce organismul moare, este îngropat în cenuşa sedimentară sau vulcanică intrucat corpul sau devine o fosila, si poate fi descoperit ulterior. Sansele ca un organism sa devina o fosila sunt foarte mici, iar ca paleontologii sa il descopere sunt infime.
Cu toate astea au fost descoperite suficiente fosile incat sa se traga concluzia ca in straturile mai vechi nu conţin organisme mai complexe decât cele descoperite în straturile superioare.
Asta inseamna ca in timp organismele au evoluat, si s-au adaptat la noile conditii de viata.
De exemplu, prototetreapodul imaginat de anatomia comparată a fost descoperit mai târziu în stare fosilă în zonele mlăştinoase din Groenlanda, datând din perioada devoniană, unde s-au găsit resturile unui animal cu caracter de peşte, dar şi de tetrapod, denumit Ichtyostega. Era o formă de tranziţie între crossopterigieni şi stegocefali, dar în niciun caz între crossopterigienii şi amfibienii actuali. Astfel, paleontologia a confirmat ipotezele anatomiei comparate privind originea tetrapodelor.
Teoria evolutiei si organele vestigiale
Un organ sau un membru in cursul vietii unui organism daca nu mai este folosit mult timp se atrofiaza.
Imaginati-va acest fenomen pe parcursul a sute de generatii.
Multe organisme deţin structuri care nu sunt complet funcţionale sau care nu funcţionează
deloc, ca de exemplu: rest de cecum la om,al treilea molar(maseaua de minte), dinţii embrionilor balenelor sau ochii multor animale cavernicole. Probabil acestea au fost cândva funcţionale la strămoşii lor, însă au fost reduse datorită unei schimbări a utilizării. Funcţiile se pot pierde datorită modificării modului de viaţă, a mediului, fiind în cele din urmă nefavorizate şi reducându-se treptat prin selecţie naturală
Teoria evolutiei si biochimia comparata
Chimie biologică cerceteaza compoziţia chimică a organismelor vii şi procesele chimice care au loc în cadrul acestora .
Biosinteza oricărui tip de moleculă proteică se efectuează sub controlul unei gene, si analizând duplicarea genelor sa ajuns la concluzia că proteinele din grupa globinelor, mioglobina si hemoglobina, au structuri similare.
Investigarea segvenţei de aminoacizi a catenelor α şi β ale hemoglobinei diferitelor tipuri de vertebrate a relevat mari similitudini, dar şi diferenţe specifice, care demonstrează ordinea mutaţiilor in timpul evoluţiei.
Diversitatea tipurilor de globine reprezintă un argument în favoarea teoriei evoluţiei, având in vedere că:
– la majoritatea vertebratelor există doar catene de tip α şi β;
– la vertebratele primitive ( ciclostomii ) există doar catene de tip α;
– la om şi la unele mamifere sunt şi alte tipuri de catene.

O metodă moderna de cerceta a biochimiei comparate şi a biologiei moleculare este metoada hibridizării ADN-ului
Metoda cuprinde o serie de etape:
-extragerea şi purificarea ADN-ului de la o specie luată în studiu
-incălzire treptată a acestuia, pana la desfacerea celor două catene care formează dubla elice a ADN-ului.
-operaţia este urmată de o răcire rapidă, fapt ce determină izolarea celor două catene de nucleotide
Concomitent cu această operaţie se extrage ADN-ul de la o altă specie. Acesta este marcat cu un izotop radioactiv. Hibridizarea propriu-zisă constă în punerea în contact a catenelor izolate nemarcate, de la prima specie cu cele de la a doua specie. Prin incubare, fragmentele radioactive vor reface în anumite porţiuni dubla elice.La speciile foarte apropiate, molecula ADN se poate reconstitui aproape integral, pe când în cazul speciilor îndepărtate, gradul de refacere este din ce în ce mai scazut.