Imaginile realizate de telescopul spatial Hubble, al Agentiei Spatiale Americane, indica un surplus de oxigen si hidrogen in emisfera sudica a satelitului, arata cercetatorii intr-un studiu publicat in Science Journal. In cazul in care se confirma ca este vorba de coloane de apa care erup de sub crusta de gheta a satelitului, acesta ar fi un indicator ca oceanul de sub suprafata satelitului Europa poate fi accesat. Astfel, misiuni viitoare ar putea cerceta aceste surse de apa in cautarea unor semne ale existentei vietii.Astrobiologii au aratat ca, in teorie, in oceanele de pe satelitul Europa ar putea supravietui organisme, insa s-au temut ca stratul de gheata ar putea reprezenta o bariera impenetrabila in care dezvoltarii vietii.De aceasta data, cercetatorii au analizat imagini realizate de telescopul Hubble in lunile noiembrie, decembrie 2012, precum si imagini mai vechi, din 1999.In doua regiuni diferite din emisfera sudica, acestia au observat acumulari de hidrogen si oxigen, vizibile in lumina ultravioleta. „Acestea sunt in concordanta cu coloane de vapori de apa cu inaltirea de 200 km”, a declarat Lorenz Roth, de la Southwest Research Institute (San Antonio, Texas) autor principal al studiului.
Deasupra polului sudic al satelitului Europa a fost detectata cu tehnici de analiza spectroscopica prezenta vaporilor de apa
Izbucurile gigantice par sa fie temporare, mentinandu-se in jur de 7 ore. Activitatea cea mai intensa se inregistreaza atunci cand Europa se afla in apocentru – punctul cel mai indepartat de Jupiter -, izvoarele parand sa dispara atunci cand satelitul se afla in pericentru – punctul de pe orbita sa cel mai apropiat de planeta.
Acest lucru indica faptul ca fortele mareice ar putea sta in spatele eruptiile de apa, provocand fisuri in crusta de gheata, teoretizeaza cercetatorii. Acestia sustin ca jeturile de vapori ar putea fi asemanatori cu cele de pe un satelit al planetei Saturn, Enceladus, unde emisiile, supuse unei presiuni foarte ridicate, scapa prin crapaturi foarte mici.
Faptul ca apa reuseste sa ajunga la suprafata îmbogăţeşte compoziţia chimică a oceanului prin schimburile de materie si reactiile chimice ce au loc intre suprafata satelitului si ocean. Descoperirile au fost prezentate într-un raport elaborat de prof. Mike Brown, astronom care lucrează la California Institute of Technology, şi Kevin Hand, de la Jet Propulsion Laboratory, din cadrul NASA.
Aceste schimburi dintre ocean şi suprafaţă, a explicat prof. Brown, înseamnă că mari cantităţi de energie ajung în ocean, ceea ce este important pentru existenţa vieţii.
Se crede că oceanul de pe Europa acoperă întreaga suprafaţă a satelitului şi că ar avea o adâncime de cca. 100 km, sub un strat subţire de gheaţă.
Satelitul Europa este ceva mai mic decât Luna Pământului, având un diametru de cca. 3.100 km.
Oamenii de ştiinţă dezbat de multă vreme compoziţia chimică a suprafeţei Europei. Recent, cercetătorii au descoperit indicii ale prezenţei sulfatului de magneziu, care s-ar fi putut forma prin oxidarea unui mineral provenit din ocean.
O alta teorie a existentii vietii pe acest satelit este cea a fizicianului cubanez Rolando Cardenas care presupune că în partea de jos a oceanului se pot afla microorganisme vii. Conform teoriei fizicianului, aceste bacterii se pot hrăni cu lumină infraroşie. In zona din ocean in care este posibila existenta unor bacterii pătrunde apă foarte fierbinte dotirita presiunii gigantice din nucleu. Acolo, ea se răceşte momentan. Diferenţa de temperatură poate fi de câteva sute de grade Celsius.Acest fenomen se poate intalni si pe planeta noastra in zona vulcanilor subacvatici,zone unde se pare ca viata este si va fi infloritoare deoarece acest ecosistem este protejat de stratul de apa de deasupra sa.
Ipotezele despre viaţa pe satelitul Europa vor fi mult mai precise doar atunci când satelitul va fi vizitat de aparatele spaţiale şi vor lua mostre de apă îngheţată. Ce-i drept, ele pot să nu ajungă până acolo, deoarece grosimea gheţii poate ajunge la câteva sute de metri. O sondă interplanetară ar putea ajunge pe satelitul Europa nu mai devreme de a doua jumătate a anilor 2020.