Saddam Hussein s-a născut în satul Al-Awja, lângă Tikrit, într-o familie de crescători de oi. Mama lui și-a numit nou-născutul „Saddam” (ceea ce înseamnă „încăpățânatul” sau „cel care confruntă” în arabă) (صدام). El nu și-a cunoscut niciodată tatăl, Hussein ‘Abd al-Majid, care a murit sau a dispărut la 5 luni înainte ca Saddam să se nască. La puțin timp, fratele lui Saddam a murit de cancer. Mama lui (Subha Tulfat al-Mussallah) a refuzat să aibă grijă de el. Saddam a fost trimis la unchiul său, Khairallah Tulfah, până la vârsta de trei ani.
Subha s-a remăritat, iar Saddam a locuit împreună cu trei dintre frații săi vitregi. Tatăl său vitreg, Ibrahim al-Hassan, l-a tratat în general destul de rău. Ibrahim era un părinte abuziv și l-a forțat pe tânărul Saddam să fure.
La 10 ani, Saddam a fugit din familie ca să locuiască cu unchiul său (un musulman sunnit foarte religios) în Bagdad. Îndrumat de către el, Saddam a intrat într-o școală secundară naționalistă din Bagdad. La 20 ani, în 1957, Saddam s-a alăturat partidului Baas.
În 1958 ofițeri din armată conduși de Abdul Karim Qassim l-au răsturnat pe regele Faisal al II-lea. Baasiștii s-au opus noului regim, iar în 1959 Saddam a luat parte la încercarea de a-l asasina pe Qassim (acum prim ministru). Saddam a fost rănit la picior, dar a reușit să fugă în Siria, de unde s-a mutat mai târziu în Egipt (Qassim l-a condamnat la moarte în contumacie), unde studiază dreptul la Universitatea din Cairo.
O nouă lovitură de stat din 1963 a adus la putere partidul Baas, dar noul regim a fost răsturnat după 7-8 luni, fiind distrus de facționalism puternic. Saddam s-a întors în Irak, dar a fost arestat în 1964 de noul regim anti-Baasist al lui Abdul Rahman ‘Arif. A evadat în 1967 și a devenit unul din cei mai importanți membri ai partidului.
În iulie 1968 o altă lovitură de stat a adus partidul Baas la putere, sub generalul Ahmed Hassan al-Bakr. Saddam a fost numit vicepreședinte.
În 1976 Saddam a fost numit comandantul forțelor armate. Foarte repede a devenit centrul regimului, fiind conducătorul de facto al Irakului înainte să preia puterea formal în 1979. Cu încetul, el și-a consolidat puterea asupra guvernului irakian și al partidului. Cum președintele al-Bakr era bătrân și slab și din ce în ce mai mult nu putea să-și execute obligațiile, Saddam a luat un rol din ce în ce mai mare în guvernul Irakului, atât pe plan extern cât și intern. Târziu în anii ’70, Saddam a ieșit nedisputatul conducător de facto al Irakului.