Mister

Inima Reginei Maria: 77 de ani pe drum, de la Balcic la Pelișor

Autor: Descopera Universul 16 min citire
Ilustrație: o casetă octogonală de argint așezată pe drapelele României și Marii Britanii, într-o vitrină de muzeu
🎬 Urmărește episodul: Inima Reginei Maria: 77 de ani pe drum, de la Balcic la Pelișor · pe YouTube

Inima Reginei Maria se află azi la Castelul Pelișor din Sinaia, în Salonul de Aur, camera în care a murit regina, pe 18 iulie 1938. Acolo a fost adusă pe 3 noiembrie 2015, într-o casetă mică de argint cu opt laturi. Numai că regina ceruse altceva. În testamentul scris în 1933 voia ca inima să stea la Balcic, pe malul mării, în capela Stella Maris. A stat acolo cam doi ani.

Între 1938 și 2015, inima a trecut prin cinci locuri: Palatul Cotroceni, Balcicul, Branul, Muzeul Național de Istorie a României și, la final, Pelișorul. Mai jos refacem drumul pe rând, cu data fiecărei mutări și cu sursa care o spune. Acolo unde sursele nu se potrivesc, scriem asta deschis. Episodul video de deasupra spune aceeași poveste în 17 minute.

Unde se află azi inima Reginei Maria

Pe scurt, la Castelul Pelișor, din complexul Muzeului Național Peleș, la Sinaia. Comunicatul Casei Regale din 24 septembrie 2015 explică alegerea. Pentru că Balcicul se află în afara teritoriului național, regele Mihai a decis ca, „pentru o perioadă nedeterminată”, locul inimii bunicii sale să fie Salonul de Aur.

Două detalii schimbă felul în care se citește povestea:

  • La Pelișor a ajuns doar caseta mică, de argint. Caseta mare, de argint aurit, în care inima fusese păstrată la muzeu în ultimii ani, a rămas la București. Așa scria ziarul Adevărul în septembrie 2015, după muzeograful Cornel Ilie.
  • Pelișorul nu e locul din testament, ci locul morții. Inima nu s-a întors unde ceruse regina, ci în camera în care se oprise.

Castelul Pelișor a fost construit între 1899 și 1902, ca dar al regelui Carol I pentru principii moștenitori. Arhitect a fost Karel Liman. Muzeul Național Peleș notează că a fost deschis vizitatorilor în februarie 1993. Programul și biletele se verifică pe site-ul muzeului înainte de drum.

Cronologia: drumul inimii, de la 1938 la 2015

Data Unde și ce s-a întâmplat Sursa
29 iunie 1933 Balcic. Regina scrie testamentul și cere ca inima să stea la Stella Maris testamentul
18 iulie 1938 Castelul Pelișor, Sinaia. Regina Maria moare, la ora 17.38 Casa Regală, prin Adevărul
iulie–septembrie 1938 Palatul Cotroceni, București. Caseta stă în biserica de la Cotroceni Rador
septembrie 1938 Balcic, capela Stella Maris. Caseta e dusă pe mare de la Constanța și așezată într-o urnă de marmură albă Rador
8 septembrie 1940 Bran. A doua zi după Tratatul de la Craiova, caseta e scoasă din Stella Maris Infobrașov, Mediafax
1941 Bran, stânca de lângă castel. Casetele sunt depuse într-o criptă săpată în stâncă Rador, Wikipedia
5 iulie 1968 Castelul Bran. Sarcofagul e deschis, iar caseta e dusă în castel Rador, Infobrașov
1970, 1971 sau 1974 Muzeul Național de Istorie, București. Casetele intră în Tezaur, inima în depozit Rador, Adevărul, Guvernul
3 noiembrie 2015 Castelul Pelișor, Salonul de Aur. Inima e adusă în camera în care murise regina Casa Regală

De la moartea reginei până la ceremonia din 2015 au trecut 77 de ani. Din ei, inima a stat la Balcic, locul cerut în testament, cam doi.

Ce scrie testamentul din 1933 despre inimă

Cererea nu e o vorbă spusă cuiva pe patul de moarte. E un text scris și semnat de mâna ei, cu cinci ani înainte să moară. Pe site-ul dedicat reginei, textul se încheie cu fraza: „Acest testament a fost făcut scris, datat și semnat cu mâna mea la Tenka – Juvah, Balcic, astăzi Joi 29 iunie 1933”.

Textul e adresat poporului și începe cu: „Când veți ceti aceste slove, Poporul meu, eu voi fi trecut pragul Tăcerii veșnice”. Agenția Rador, care l-a publicat în 2015, îl prezintă sub titlul „Țării mele și Poporului meu”.

Partea despre inimă are trei idei, toate spuse direct:

  1. Branul și Balcicul, în aceeași frază. „Am redeșteptat la o viață nouă micul castel părăsit de la Bran, dar Tenha-Juva (Balcicul) a fost locul cel înfăptuit”. Tenha Yuvah era numele domeniului de la Balcic. Rador îl traduce prin „Cuibul liniștit”.
  2. Cererea. Regina scrie că i-a cerut fiului ei, regele Carol al II-lea, ca inima să fie „adusă și așezată la Stella Maris”, biserica pe care o clădise la marginea mării. Trupul urma să odihnească „la Curtea de Argeș lângă iubitul meu soț Regele Ferdinand”.
  3. Motivul. Atâția oameni veniseră la inima ei de-a lungul vieții, încât ar fi vrut ca, și după moarte, să mai poată veni la ea, de-a lungul „potecii cu crini ce mi-a fost mândria și bucuria”. Și cere ca locul să nu fie „un loc de jale ci dinpotrivă de pace și de farmec”.

Rador citează și o scrisoare către Carol al II-lea, cu aceeași cerere spusă mai scurt. Inima să stea la Tenha Yuvah, „chiar dacă trupul va trebui îngropat la Curtea de Argeș, alături de Papa [Ferdinand], așa cum este corect pentru o Regină”.

De ce i-a fost scoasă inima din trup

Obiceiul de a îngropa inima separat de trup nu era nou. Istoricul Diana Mandache îl leagă de obiceiurile medievale, de care, scrie ea, regina era foarte atașată.

După moartea reginei, medicii au separat inima de restul trupului, scrie Rador. Inima a fost îmbălsămată și așezată într-o casetă de argint de formă octogonală. Caseta a stat la început în sicriu, lângă trupul în care, scrie Rador, inima bătuse 62 de ani. Regina se născuse pe 29 octombrie 1875, după comunicatul Guvernului din 2015.

După slujba religioasă de la Palatul Cotroceni, caseta a fost învelită în două drapele. Unul era al României, celălalt al Marii Britanii, țara în care se născuse regina. Trupul a fost dus la Curtea de Argeș. Caseta cu inima a fost pusă într-o casetă mai mare, de argint aurit.

Cele două casete: cea mică și cea mare

De-a lungul drumului, inima a avut două învelișuri, și ele nu au ajuns în același loc.

Caseta mică Caseta mare
Material argint argint aurit, gravat, cu pietre prețioase
Formă octogonală (opt laturi) casetă de bijuterii
Ce conținea inima îmbălsămată caseta mică
Unde e acum Castelul Pelișor, Salonul de Aur rămasă la București în 2015, la Muzeul Național de Istorie

Descrierile vin din comunicatul Guvernului din 23 septembrie 2015 și din articolul Adevărul din 24 septembrie 2015. Unele texte despre casete dau greutăți, numărul pietrelor sau numele celui care a dăruit caseta mare. Sursele nu se potrivesc între ele la aceste detalii, așa că nu le preluăm.

Doi ani la Stella Maris, la Balcic

Stella Maris e o capelă în stil bizantin, construită la Balcic în 1929, după Wikipedia. Regina o ridicase pe domeniul ei de pe malul Mării Negre. Balcicul era atunci în România, în Cadrilater. Azi e în Bulgaria.

Caseta dublă a mai stat în biserica de la Cotroceni până în septembrie 1938. Apoi a fost dusă pe mare, de la Constanța la Balcic. Agenția Rador scrie că transportul s-a făcut cu bricul „Mircea”. La Stella Maris, după funeralii, inima a fost așezată într-o urnă de marmură albă.

Dorința din testament era împlinită. A ținut, după Rador, „aproximativ 2 ani”. Diana Mandache scrie la fel: doar doi ani, din 1938 până în 1940.

Balcicul nu s-a pierdut prin Dictatul de la Viena

Aici apare o confuzie pe care o repetă chiar cronologia oficială a Castelului Bran. Varianta în engleză scrie că inima a fost adusă la Bran „după Dictatul de la Viena”.

Sunt, de fapt, două acte diferite din același an:

  • Dictatul de la Viena, încheiat pe 30 august 1940, a luat României nordul Transilvaniei.
  • Tratatul de la Craiova, semnat pe 7 septembrie 1940, a cedat Bulgariei partea de sud a Dobrogei, adică Cadrilaterul. Acolo era Balcicul.

Infobrașov scrie că pe 8 septembrie 1940, la doar o zi după semnarea Tratatului de la Craiova, caseta a fost scoasă din capela Stella Maris. Rador adaugă că mutarea s-a făcut din inițiativa principesei Ileana, fiica reginei, „chiar înainte ca administrația bulgară să intre în posesia Balcicului”.

Cine a luat caseta, concret? Comunicatul Guvernului din 2015 spune, pe scurt, că a fost luată de la Balcic de principesa Ileana. Mediafax e mai exact: caseta a fost preluată de administratorul Castelului Bran, la cererea principesei.

Branul: castelul, criptă săpată în stâncă și o capelă

De ce tocmai la Bran? Pentru că Branul fusese al reginei. Cronologia castelului spune că pe 1 decembrie 1920, cetățenii Brașovului, prin decizia unanimă a consiliului orășenesc, au oferit castelul Reginei Maria. După moartea ei, Rador scrie că pe 11 august 1938, conform documentelor testamentare, castelul Bran a revenit principesei Ileana. Iar Branul apare chiar în testament, în aceeași frază cu Balcicul.

La Bran, inima a fost ținută întâi provizoriu. Despre acest prim loc, sursele spun lucruri diferite. Rador scrie că a stat în bisericuța de lemn a castelului. Infobrașov vorbește despre o nișă la poalele Muntelui Măgura. Adevărul scrie despre o firidă săpată în stâncă.

În 1941, casetele au fost depuse într-o criptă săpată în stânca de lângă castel. CreștinOrtodox scrie că au stat într-un sarcofag de marmură albă. Lângă criptă s-a ridicat o mică capelă. Data ei diferă de la o sursă la alta: CreștinOrtodox vorbește despre anii 1941–1942, iar Wikipedia pune piatra de temelie a bisericuței-replică abia în vara lui 1947.

Războiul a lăsat la Bran și o altă urmă cu același nume. Potrivit cronologiei castelului, în 1944 principesa Ileana a construit la Bran un spital pentru soldații răniți, pe care l-a numit „Inima Reginei”.

Apoi, totul se schimbă repede:

  • Pe 30 decembrie 1947, monarhia e înlăturată. Pentru principesa Ileana începe, scrie Rador, „calea unui exil de 43 de ani”.
  • În 1948, regimul comunist o obligă să plece din țară, cu familia, iar castelul intră în proprietatea statului.
  • În 1956, Castelul Bran e transformat în muzeu.

Inima, scrie Rador, „a rămas uitată în cripta din stâncă”.

5 iulie 1968: sarcofagul deschis

Pe 5 iulie 1968, sarcofagul de marmură de la Bran a fost deschis. Infobrașov îi numește pe cei prezenți: directorul Muzeului Bran, Titus N. Hasdeu, și o comisie județeană. Caseta a fost scoasă și dusă în castel.

Motivul și felul în care s-a petrecut diferă de la o sursă la alta:

  • Rador scrie că inima a fost mutată în castel „în fața amenințării cu profanarea”.
  • CreștinOrtodox scrie că cei veniți „au fortat cu rangile sarcofagul de marmura”.

Cele două variante nu se exclud. Sigur e un singur lucru: după 1968, inima nu s-a mai întors în capela de la Bran.

Patru decenii în depozitul Muzeului Național de Istorie

De la Bran, casetele au plecat la București, la Muzeul Național de Istorie a României. Anul exact nu e același în toate sursele:

Anul Ce se spune Sursa
1970 caseta transportată la Muzeul Național de Istorie Rador
1971 inima dusă la muzeu împreună cu alte bunuri de la Bran (Infobrașov: în martie 1971) Adevărul, Infobrașov
1974 casetele trecute în administrarea muzeului comunicatul Guvernului

Oricare ar fi anul, inima a stat la muzeu peste 40 de ani, până în 2015.

Un detaliu din această perioadă: inima a stat despărțită de casetele ei. Adevărul scrie că cele două casete au fost expuse după ce au intrat în Tezaurul Național, iar inima îmbălsămată a ajuns în depozitele muzeului. Muzeograful Cornel Ilie a precizat, tot în 2015, că în perioada comunistă inima a fost păstrată „într-o cutie de plexiglas vidată”.

Tot el a spus că inima nu a fost arătată publicului, pentru că ar fi fost „aproape o formă de impietate”. A mai spus că inima își păstrează forma.

După 1989: cereri, un plan anulat și o capelă resfințită

După căderea comunismului, oamenii din Bran au cerut inima înapoi. Diana Mandache scrie că localnicii au cerut, după 1989, ca inima reginei să le fie înapoiată.

CreștinOrtodox scrie că lucrările de restaurare a capelei de lângă castel au început în 1995, iar bisericuța a fost resfințită în 2005.

În 2006, scrie Adevărul, regele Mihai, nepotul reginei, a cerut și el restituirea inimii bunicii sale.

În 2009, Diana Mandache a relatat un plan al autorităților. Inima urma să fie împrumutată, până în 2013, unui muzeu nou de la Bran, amenajat în vechea vamă, peste drum de fosta capelă din stâncă. După protestele mai multor oameni și organizații, autoritățile au renunțat. Inima a rămas în depozitul muzeului.

3 noiembrie 2015: ceremonia de la București la Sinaia

Soluția a venit în 2015, odată cu împlinirea a 140 de ani de la nașterea reginei, pe 29 octombrie 1875. În ședința din 23 septembrie 2015, Guvernul a răspuns printr-o hotărâre solicitării Muzeului Peleș. Caseta de argint cu inima a trecut de la Muzeul Național de Istorie la Muzeul Național Peleș.

Mutarea propriu-zisă a avut loc pe 3 noiembrie 2015:

  1. Ora 11, la Muzeul Național de Istorie. Mediafax a anunțat că procesiunea pornește de la muzeu, cu oprire de câteva minute la Palatul Regal, pe Calea Victoriei. Potrivit aceluiași program, inima urma să fie acoperită pe tot drumul, ca și pe soclul din Salonul de Aur, cu drapelele României și Marii Britanii, ca în 1938.
  2. Drumul spre Sinaia. Coloana a plecat apoi spre Pelișor.
  3. Ora 13.30, la Pelișor. Relatarea Casei Regale de după ceremonie spune că a doua parte a avut loc la Castelul Regal Pelișor, la ora 13.30. Inima a fost așezată „alături de sofaua pe care Regina Maria a trecut la cele veșnice”. La Pelișor au fost prezenți principesa moștenitoare Margareta și principele Radu. Comunicatul din septembrie anunța că principesa Margareta va așeza inima în Salonul de Aur.

Tot în relatarea de după ceremonie, Casa Regală scrie că regele Mihai a declarat, „începând de astăzi”, Camera de Aur drept capelă regală. Același text numește drumul inimii „pribegia de 75 de ani”, adică anii de la plecarea din Balcic, în 1940.

Un detaliu de oră: programul anunțat dinainte dădea ora 15 pentru Pelișor. Relatarea de după ceremonie spune 13.30, așa că o luăm pe aceasta.

„Pentru o perioadă nedeterminată” sau „definitiv”?

Comunicatul Casei Regale din 24 septembrie 2015 spune, în două locuri diferite, două lucruri care nu sună la fel:

  • că regele Mihai a decis ca inima să stea în Salonul de Aur „pentru o perioadă nedeterminată”;
  • și că principesa moștenitoare Margareta va așeza inima în Salonul de Aur, „pe locul ei definitiv”.

Motivul alegerii e scris tot acolo: Balcicul se află în afara teritoriului național.

Părerea redacției Descoperă Universul: prima formulare e cea mai cinstită. Pelișorul e locul în care a murit regina, nu locul pe care l-a cerut. Testamentul din 1933 nu a fost anulat de nimeni. A fost doar amânat de hartă.

Ce spun sursele diferit și ce am lăsat deoparte

Povestea inimii Reginei Maria circulă în multe variante. Am păstrat doar ce se poate citi azi în surse și am scris deschis unde ele nu se potrivesc:

  • Anul sosirii la muzeu: 1970 (Rador), 1971 (Adevărul, Infobrașov) sau 1974 (Guvernul, pentru administrare).
  • Primul loc de la Bran: bisericuța de lemn a castelului (Rador), o nișă la poalele Măgurii (Infobrașov) sau o firidă în stâncă (Adevărul).
  • Capela de lângă criptă: 1941–1942 (CreștinOrtodox) sau temelia pusă în vara lui 1947 (Wikipedia).
  • 1968: mutare de teama profanării (Rador) sau sarcofag forțat cu rangile (CreștinOrtodox).
  • Nava din 1938: Rador numește bricul „Mircea”. Nu am găsit azi o a doua sursă care să confirme, așa că o atribuim.

Am lăsat deoparte greutățile casetelor, numărul pietrelor prețioase și povestea despre cine ar fi dăruit caseta mare. Sursele care le dau nu se potrivesc între ele.

Pentru alte enigme din țară, vezi și locurile misterioase din România și locurile considerate bântuite din România. Despre Marea Neagră pe care a călătorit inima în 1938 avem și povestea cimitirului de epave descoperit în Marea Neagră.

Pe scurt

  • Regina Maria a cerut, în testamentul din 29 iunie 1933, ca inima să stea la Stella Maris, la Balcic.
  • A murit pe 18 iulie 1938, la Pelișor. Inima a ajuns la Balcic în septembrie 1938 și a stat acolo cam doi ani.
  • Pe 8 septembrie 1940, după Tratatul de la Craiova, caseta a fost dusă la Bran. Balcicul nu s-a pierdut prin Dictatul de la Viena.
  • La Bran, inima a stat într-o criptă din stâncă din 1941 până în 1968, când sarcofagul a fost deschis.
  • Din anii ’70 până în 2015 a stat la Muzeul Național de Istorie, despărțită de casetele ei și neexpusă publicului.
  • Din 3 noiembrie 2015, inima e în Salonul de Aur de la Castelul Pelișor, „pentru o perioadă nedeterminată”, după comunicatul Casei Regale.

Întrebări frecvente

Unde se află acum inima Reginei Maria?

La Castelul Pelișor din Sinaia, în Salonul de Aur, camera în care a murit regina. A ajuns acolo pe 3 noiembrie 2015, în caseta mică de argint, cu opt laturi.

Ce a cerut Regina Maria în testament pentru inima ei?

În testamentul datat 29 iunie 1933, la Balcic, a cerut ca inima să fie adusă și așezată la Stella Maris, biserica pe care o clădise la marginea mării. Trupul urma să odihnească la Curtea de Argeș, lângă regele Ferdinand.

De ce nu a rămas inima la Balcic?

Pentru că, prin Tratatul de la Craiova, semnat pe 7 septembrie 1940, Cadrilaterul cu Balcicul a fost cedat Bulgariei. A doua zi, caseta a fost scoasă din capela Stella Maris și dusă la Bran. Dictatul de la Viena, din 30 august 1940, privea nordul Transilvaniei, nu Balcicul.

Când a ajuns inima la Muzeul Național de Istorie?

Sursele nu dau același an. Agenția Rador scrie 1970, Adevărul și Infobrașov scriu 1971, iar comunicatul Guvernului din 2015 spune că abia în 1974 casetele au trecut în administrarea muzeului.

A fost expusă inima Reginei Maria publicului?

Nu. Muzeograful Cornel Ilie a explicat în 2015 că inima nu a fost arătată publicului, pentru că ar fi fost aproape o formă de impietate. În perioada comunistă a stat într-o cutie de plexiglas vidată.

Unde este înmormântată Regina Maria?

Trupul a fost dus la Curtea de Argeș, lângă regele Ferdinand, cum ceruse în testament. Doar inima a avut un drum separat.

Surse

Articole similare