Ceaiul de hibiscus este consumat in intreaga lume, in special datorita proprietatilor sale terapeutice si a continutului bogat in antioxidanti, dar si pentru aroma sa speciala.
Hibiscusul este o planta originara din Africa de Nord si Asia de Sud-Est cunoscuta pentru florile sale mari si colorate in nuante de rosu, alb, galben sau portocaliu. Exista mai multe soiuri din care se prepara ceaiul de hibiscus, insa cel mai popular este Hibiscus sabdariffa (1). Acesta are flori rosii si este folosit in scop medicinal, cu precadere pentru obtinerea suplimentelor alimentare si a ceaiurilor.
Ceaiul de hibiscus este obtinut dintr-un amestec de flori si frunze uscate, alaturi de caliciul plantei. Gustul sau este usor acrisor, asemanator cu cel al afinelor. Ceaiul are o nuanta de rosu intens si poate fi consumat atat cald, cat si rece.
Printre sortimentele de ceai de hibiscus care sunt consumate in intreaga lume se numarara Agua de Jamaica, Lo-Shen, ceaiul Sudan sau Karkade.
De-a lungul timpului, ceaiul de hibiscus a fost utilizat cu diferite scopuri. Egiptenii consumau ceaiul de hibiscus pentru efectul sau diuretic, pentru prevenirea manifestarilor bolilor cardiovasculare sau pentru a scadea temperatura corpului. Mai mult decat atat, in Egipt si in Sudan ceaiul de hibiscus este consumat in mod traditional la nunti, iar Bissap (un sortiment de ceai de hibiscus) este considerat bautura nationala in Senegal.
In Africa, ceaiul de hibiscus era utilizat pentru reducerea simptomelor racelii, constipatiei, durerilor in gat si bolilor de ficat.
In medicina traditionala chineza, de exemplu, hibiscusul este utilizat ca planta medicinala pentru reducerea simptomelor afectiunii denumite Zona Zoster precum si a altor probleme ale pielii.
- Contribuie la scaderea tensiunii arteriale
- Ajuta la reducerea colesterolului
- Are efect antiinflamator si antibacterian
- Are rol de sustinere a sistemul imunitar
- Sustine sanatatea ficatului
- Imbunatateste digestia
- Contribuie la combaterea anxietatii
- Ajuta la controlul greutatii
