Primele evidente  ale vietii pe Terra le constituie straturile fosilizate de cianobacterii din Australia, denumite stromatolite, care au o vechime de 3.4 miliarde de ani.Aceste bacterii timpurii se gasesc pe suprafata Pamantului si in ziua de azi si au o structura biologica complexa. Ele nu au nucleu individualizat, în centrul celulei se afla un cromozom lung și circular, compus dintr-o fâșie lungă de ADN, nu au mitocondrii, respirația fiind efectuată de suprafața internă a membranei celulare iar peretele celular este alcătuit dintr-un amestec de substanțe: mureină, acizi teicoici și substanțe pectrice.Pentru ca un organism sa ajunga la stadiul acesta probabil a fost necesara o evolutie pe o perioada de cateva zeci, daca nu chiar sute de milioane de ani. Desi stiinta poate aproxima perioada in care primele organisme au aparut pe suprafata Pamantului, nu poate insa explica cum anume a aparut prima forma de viata.

Raspunsul la aceasta intrebare nu numai ca ne va ajuta sa intelegem mai bine legile Universului, dar va fi punctul de plecare in cautarea vietii pe alte planete.

Aparitia vietii pe Pamant- Teorii

Alcatuirea unei celule

Mai multe teorii incearca sa lamureasca aparitia vietii pe Pamant, unele chiar punand la indoiala aparitia vietii pe planeta noastra, afirmand ca viata ar fi venit de pe o lume indepartat, o cometa sau chiar un meteorit.Alte teorii afirma ca viata ar fi aparut si disparut de pe Terra de mai multe ori. Este posibil chiar sa existe mai multe origini ale vietii, in medii diferite si in conditii diferite.Viata putea sa apara pe fundul oceanelor in zona izoarelor hidrotermale bazandu-se pe energia venita din centrul Pamantului, sau/si putea la fel de bine sa apara apele putin adanci bazata pe energia solara.

Teoria cu cei mai multi sustinetatori este cea care afirma ca ARN-ul este molecula care a stat la baza primelor organisme, ca ulterior sa apara ADN-ul si proteinele.Oamenii de stiinta afirma ca aceasta teorie nu este doar posibila cat si cea mai probabila. ARN-ul este similar ADN-ului si in ziua de azi el indeplineste multe functii in toate celule, face legatura dintre ADN si sinteza proteinelor si are un rol major declansarea anumitor gene. Teoria este logica si plauzibila, insa nu explica cum a aparut molecula de ARN. Ca si ADN-ul, Si ARN-ul este o molecula complexa alcatuita dintr-o insiruire de mii de molecule mai mici numite nucleotide.Unii afirma ca ARN-ul ar fi aparut spontan in anumite conditii, in timp ce altii sunt de parere ca probabilitatea ca acest lucru sa se intample este infima. Daca o astfel de scanteie a vietii s-a imtamplat, atunci suntem incredibil de norocosi.

Richard Dawkins emite ipoteza ca la inceput, Pamantul a avut o atmosfera compusa din bioxid de carbon, metan, amoniac si apa. Datorita energiei solare si probabil si datorita descarcarilor electrice si eruptiilor vulcanice, acesti compusi simpli s-au descompus, pentru ca apoi sa se recombine, formand aminoacizi. O serie de astfel de aminoacizi s-au acumulat treptat in ocean, combinandu-se si formand compusi proteici. In final, oceanul a devenit o supa organica, dar fara viata. In anumite imprejurari apare prima molecula care avea capacitatea de a se reproduce.

Aceaste teorii au fost verificate in laborator de catre Stanley Miller, in 1953. Acesta a provocat descarcari electrice in laborator, in conditii presupuse similare atmosferei primordiale. Rezultatul a fost obtinerea a patru aminoacizi-din cei douazeci necesari vietii, dar acestia au trebuit fi separati imediat de catre cercetator, pentru a nu se descompune instantaneu, sub influenta mediului.
Aminoacizii obtinuti prin sinteza chimica nu sunt identici cu cei din organismele vii, intrucat cei obtinuti prin sinteza chimica pot avea doua forme: levogira si dextrogira, in timp ce aceia vii sunt toti levogiri. Aminoacizii nu inseamna viata, ci ei formeaza proteinele. Inca nu stim exact toate conditiile necesare pentru crearea vietii din diversi compusi organici.
Sansele ca viata sa apara in urma a sute daca nu chiar mii de conditii indeplinite simultan sunt intradevar extrem de mici, dar daca raportam aceste probabilitati la numarul enorm de planete din Univers, atunci sansele ca viata sa apara devin din infime, in mari. Frank Drake a elaborat in 1961 o ecuatie prin care sa estimeze numarul de civilizatii din galaxia noastra care este posibil sa fi ajuns la un grad de inteligenta pentru a efectua o comunicare prin unde radio: N = N_s x f_p x n_e x f_l x f_i x f_c x L 

În 2010, astronomul Italian Claudio Maccone a elaborat  Ecuația Drake Statistică(EDS).Ecuatia se bazează pe Teorema Limitei Centrale, potrivit căreia având un număr suficient de variabile aleatorii independente cu valoare medie și dispersie finite, acele variabile vor fi, în mod normal, distribuite potrivit curbei, sau clopotului lui Gauss, într-un context. Astfel, toți cei șapte factori ai ecuației Drake devin variabile aleatorii pozitive independente.Maccone și-a testat versiunea EDS folosind valorile acceptate în mod normal de comunitatea SETI, iar rezultatul estimeaza că in galaxia noastră ar putea exista 4.590 de civilizații extraterestre.

Dar poate ca nu este nevoie de un calcul atat de elaborat pentru a determina sansele ca viata sa apara si sa evolueze.Poate ca viata apare si in momentul de fata pe Pamant fara sa ne dam noi seama. Aparitia vietii ramane in continuare un mister ce asteapta sa fie deslusit.