SpatiuStiinta

Planeta Marte putea fi Locuita Acum 4 Miliarde de Ani

Planeta Marte ne-a starnit imaginatia din cele mai vechi timpuri

Inca de la inceputurile astronomiei, de cand omul a resusit cu ajutorul telescopului sa vada astrele, planeta Marte a starnit interes datorita suprafetei sale brazdate de canale si canioane. Se credea ca prin acestea circula rauri, si ca planeta ar putea fi locuita. O sută de ani mai târziu, în 1964, sonda spaţială Mariner 4 a ajuns pe Marte. Dezamăgirea oamenilor de ştiinţă trebuie să fi fost amară, deoarece au găsit o planetă goală fără nici un semn de vegetaţie, apă sau viaţă. Asadar ideaa ca planeta ar putea fi locuita a devenit fictiune.

În cei 40 de ani de la Mariner 4, am învăţat foarte multe despre planeta Marte din multele sonde trimise către aceasta. Acum ştim că temperatura la suprafaţa lui Marte variază între -143°C la poli şi +27°C la ecuator. Planeta Marte are o atmosferă foarte rarefiată (cam 1% din presiunea Pământului), fără apă lichidă, iar radiaţia UV incidentă combinată cu solul extrem de oxidant fac din suprafaţa planetei Marte un loc foarte ostil vieţii. Cu toate acestea, din imaginile arătând canale şi reţele largi de râuri şi din imaginile Rover-elor ce explorează Marte (eng. “Mars Exploration Rovers”) ce arată straturi sedimentare şi alterarea straturilor de către apă, am realizat că în prima jumătate de miliard de ani a istoriei sale, Marte a fost un loc umed şi cald, cu o atmosferă groasă.

Planeta Marte a putut sustine viata

Cercetătorii de la Goddard Conceptual Image Lab au realizat o animaţie prin care încearcă să reconstituie trecutul planetei roşii. După datele pe care le au în prezent, aceştia bănuiesc că, la un moment dat, atmosfera marţiană permitea existenţa apei, iar planeta era caldă şi brăzdată de mări, râuri şi lacuri, la fel ca şi Pământul

Planeta Marte acum 4 miliarde de ani
Planeta Marte acum 4 miliarde de ani

Se estimează că volumul de apă prezent ar fi fost suficient să acopere întreaga planetă cu un strat adânc de 500 de metri. O astfel de suprafaţă necesita însă existenţa unei atmosfere diferite, mai caldă, apropiată a celei de pe Pământ. În imaginile video, realizate pentru a ilustra o nouă misiune NASA care investighează climatul marţian, se poate observa deprecierea condiţiilor de viaţă de pe planetă.

Planeta Marte poate fi colonizata

In anii ’30 in filme SF a aparut un concept numit Terraformare, adica transformarea unei planeta pentru a o putea face locuibila asemeni Terrei. In anii ’60, oamenii de ştiinţă au început să se gândească mai serios la această idee.

Pentru a răspunde întrebării dacă teraformarea planetei Marte este posibilă, mai întâi trebuie să ştim de ce este nevoie pentru ca viaţa să existe şi dacă Marte îndeplineşte aceste condiţii. În prezent,planeta Marte nu poate susţine apa în stare lichidă pe suprafaţa sa din cauza temperaturilor scăzute şi a atmosferei rarefiate (presiunea atmosferică este sub punctul triplu al apei, care este presiunea sub care un material poate exista doar în stare solidă sau în stare gazoasă, indiferent de temperatură). Pe lângă apa lichidă, cele mai elementare forme de viaţă de pe Pământ au nevoie doar de o atmosferă cu care să realizeze schimbul de gaze. Organismele mai complexe au cerinţe mai stringente şi mai numeroase – plantele au nevoie de o cantitate mică de oxigen, animalele necesită o presiune atmosferică mai mare – dar microorganismele sunt mai puţin pretenţioase.

Planeta Marte – Polul Nord
Planeta Marte – Polul Nord

Planeta Marte are dioxid de carbon îngheţat (gheaţă de CO2) în calotele polare şi absorbite în sol, care ar fi putea fi eliberat dacă planeta s-ar încălzi. Acesta ar îngroşa atmosfera şi ar încălzi planeta şi mai mult. Încălzirea ar determina apa îngheţată detectată în calotele polare să se topească. Se pare că planeta Marte pare să aibă două ingrediente cheie necesare susţinerii vieţii. Pe lângă aceasta, dar odată ce Marte este încălzită printr-o metodă oarecare, ar fi un răspuns pozitiv  în eliberarea dioxidului de carbon din calotele polare şi din sol, îngroşarea atmosferei, încăłzirea mai accentuată a planetei, eliberarea apei şi condiţiile rezultante ce permit apei în stare lichidă să persiste la suprafaţă.

  • plasarea unor oglinzi pe orbita planetei Marte pentru a reflecta mai multă lumină pe suprafaţa marţiană
  •  împrăştierea de praf întunecat pe poli pentru a le scădea albedo-ul (adică strălucirea) astfel încât să absoarbă mai multă energie solară
  • eliberarea în atmosferă a gazelor cu efect de seră pronunţat pentru a încăłzi planeta.

Există grupuri care lucrează pentru a face primele două idei aplicabile. Dar noi deja am implementat idea gazelor cu efect de seră pe Pământ – făcându-o, cel puţin pentru moment, cea mai promiţătoare metodă de teraformare.

Gazele cu efect de seră pronunţat sunt molecule care sunt foarte eficiente în absorbţia de energie eliberată de suprafaţa planetei, şi apoi reradiând această energie atât în sus în spaţiu – pentru a fi pierdută pentru totdeauna – cât şi în jos spre suprafaţa planetei, încăłzind-o astfel şi mai mult. Aceste gaze lucrează într-un mod similar unei pături. Dar noi nu vrem orice pătură! De exemplu, dioxidul de carbon ar fi ca un cearceaf subţire, în timp ce perfluoropropanul (C3F8) ar fi ca o pătură groasă de lână. Aşa că am vrea să folosim gaze cu efect de seră pronunţat – cu potenţiale mari de încălzire, şi care au timpi de viaţă atmosferici (mii până la zeci de mii de ani) – pentru a reduce rata de alimentare. Un aspect cheie final ar fi alegerea unor gaze cu efect de seră ce nu afectează stratul de ozon curent şi viitor al lui Marte (spre deosebire de CFC – clorfluorcarbon).

Modelele atmosferice detaliate arată că unul dintre cele mai bune gaze cu efect de seră pentru a fi folosit este perfluoropropanul şi cantitatea totală necesară este de aproximativ 26 000 de ori mai mare decât a gazelor similare (CFC, perfluorocarbon şi hidrofluorocarbon) eliberate pe Pământ de industrie în fiecare an. Asta înseamnă că nu putem produce aceste gaze pe Pământ şi apoi să le livrăm pe planeta Marte. În schimb, aceste gaze ar trebui produse pe Marte. Astfel, teraformarea ar demara, cel mai probabil, atunci când am începe colonizarea planetei Marte şi ar exista atât puterea tehnologică, cât şi cea industrială pentru a crea factorii necesari producerii gazelor cu efect de seră.

În prezent, gazele cu efect de seră schimbă Pământul în mod drastic şi nedorit, astfel încât utilizarea lor pe Marte ar părea iresponsabilă sau pur şi simplu greşită. Totuşi, schimbarea climatului pe Pământ este nedorită deoarece există deja un ecosistem foarte evoluat care este intim legat de climat. Dar pe Marte nu există un asemenea ecosistem: investigaţiile chimice şi fotografice au arătat că viaţa nu proliferează pe Marte şi nu îi controlează mediul. Ar putea exista organisme în stare latentă sau organisme ce trăiesc în subteran. Ca buni exploratori şi oameni de ştiinţă şi în concordanţă cu tratatul de protecţie planetară, ar trebui să explorăm metodic planeta Marte în căutarea eventualelor forme de viaţă existente înainte de a contamina investigaţiile noastre ştiinţifice cu organisme terestre sau să provocăm o competiţie între viaţa terestră şi cea marţiană.

În mod obligatoriu, în primele stadii ale teraformării ne aşteptăm ca planeta Marte să revină la felul în care era în istoria sa timpurie – când ar fi început viaţa – dând astfel supravieţuitorilor activi sau organismelor în stare latentă o şansă pentru a ieşi din hibernare şi a recrea biosfera.

Teraformarea planetei Marte ne-ar permite să colonizăm şi să explorăm planeta mult mai uşor, fiind nevoie să purtăm doar măşti cu oxigen, fără a mai fi nevoie de costumele spaţiale în atmosfera cu presiune mare.

Acum o sută de ani, astronomii credeau că văd apă şi vegetaţie pe Marte. Se înşelau la vremea respectivă, dar poate că vedeau doar viitoru

Linkuri care te-ar putea interesa:

Related Articles

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Close

Adblock detectat !

Va rugam sa dezactivati Adblock pentru acest domeniu. Va multumim